Sinceritate? (7)

- Da Tony, nu am închis ochii toată noaptea după povestea asta cu americano-măhăleanţa ta.
- Adevărul e că, indiferent de ce a spus aia, nu eşti tu omul care să împartă copii în dreapta şi stânga, fără ca să-ţi mai pese de ei.
- Las-o încolo nu te necăji atâta, că te îmbolnăveşti. A minţit şi gata. Punct.
- Interesantă figură eşti şi tu, nu prea minţi niciodată, dar nici la minciunile altora nu reacţionezi, chiar dacă te deranjează.
- Aşa m-am obişnuit.
- O fi aşa, deşi nu cred chiar întru totul.
- Ba uite că aşa e, eşti mult mai câştigat când cam spui adevărul.
- Ce naiba e cu acest cam că nu pricep nimic.
- Păi ce tot îţi spun că eşti mai câştigat spunând tot adevărul sau cam tot adevărul, decât să te încurci într-o plasă de minciuni.
- Dragă Tony, mă ameţeşti cu aproximările astea, te învârteşti în jurul a nu ştiu ce şi faci pe misteriosul.
- Nu fac pe misteriosul, dar este exact cum spun. Pe tine te-am minţit vreodată?
- Nu şi nici nu simt că mi-ai ascunde ceva. Despre întâmplări din trecut, am hotărât că le vom povesti în timp şi pe rând sau greşesc?
- Da tu ai propus şi am hotărât amândoi.
- Niciodată nu mi-a prea plăcut să mint sau să înşel pe cineva. Şi uite o întâmplare foarte veche, care m-a determinat ca întotdeauna să procedez aşa. Deci dacă spun ceva, să fie purul adevăr, chiar dacă - hai să zic - nu îl spun în totalitate.
- Nu pricep nimic din tot ce-mi spui, dar hai începe să povesteşti totul pe îndelete.
- S-a întâmplat foarte de mult, acum douăzeci de ani. Eram mai la începutul carierei mele, dar avansasem foarte rapid. Într-o seară am stat mai mult la nişte şedinţe.
După ce am terminat şi am plecat pe stradă mă întâlnesc cu trei cunoscuţi Mitru, Vasi şi Nelu.
- Ce faci astăzi, eşti liber? Mă întreabă ei.
- Nu am nici un program, chiar sunt liber, liber acum şi de acum.
- Nu vrei să joci cu noi o partidă de poker? Mă întreabă Vasi.
- Ba da, cum să nu, de când cu munca asta, chiar nu am mai jucat de mult.
Ne-am dus într-unul din birouri.
Am avut vreo 500 de lei la mine, aşa că m-am aşezat la masă fără emoţii.
Parcă eram urmărit de ghinion, jucam de peste trei ore şi nu am dus măcar o mână. Numai cărţi slabe îmi intrau. O singură dată am avut o carte cât decât legată, dar şi atunci s-a parolat jocul. S-a anunţat ultimul tur şi am pierdut toţi banii şi încă peste o mie, cât am mai împrumutat în cursul jocului.
La acest ultim tur potul crescuse îngrozitor, s-a tot dublat triplat, nici nu ştiam suma care s-a adunat pe masă.
Zice Mitru către mine:
- Antoane i-a spune-mi cât şi de la cine ai împrumutat.
Îi spun că eram dator 500 la Vasi şi 700 la Nelu.
- Uite aici 1200 lei şi achită-ţi la ei tot ce ai datorie şi de acum orice bani mai vrei, îţi împrumut eu.
Zis şi făcut am achitat cele două datorii şi mă tot uitam lung la pot.
- Spune Anton cât să îţi dau acum pentru jocul acesta?
- Păi te rog 1800 să fie suma rotundă şi îţi sunt dator cu 3000 de lei.
- Ia banii şi mi-a numărat suma. Mai ţin minte Mitru era în stânga, Vasi în dreapta şi Nelu în faţa mea.
Vasi era la împărţitul cărţilor, următorul pas şi Mitru deschide cu 100 lei. Intru şi eu deşi aveam cele mai proaste cărţi închegate - o pereche de şeptari. Începem decartarea, Nelu a schimbat o carte, Mitru tot una şi vedeam pe Vasi că se pregăteşte pentru a schimba două. Atunci m-am dat servit şi nu am schimbat nici o carte.
Mitru deschide fiind primul, porneşte cu 25 de lei.
Atunci am început să dau în ei.
- Măi Mitre tu ai cel puţin două perechi ceri numai atâta, zic eu şi continui, uite cei 25 ceruţi şi la Monte Carlo pe doi şeptari ai mei, mi-au spus să mai cer o sută.
Vasi zice:
- Uitaţi 25-ul lui Mitru, suta lui Tony şi eu mai plusez cu 25. Următorul achită tot ce s-a cerut până la el şi mai cere 50.
Mitru achită tot ce s-a cerut şi spune:
- Măi Tony sunt tare curios de şeptarii tăi şi cer 100 de lei. Eu plătesc şi mai cer două sute, Vasi plăteşte tot ce datora până la el şi mai cere 25 de lei. Nelu dă sec fără pretenţii. Mitru plăteşte şi el tot ce datora în pot şi mi se adresează.
- Anton, ia ca să-ţi văd şeptarii tăi, cer 200.
- Până acum am jucat pe cei doi şeptari şi achit cei două sute, dar vreau să joc în continuare şi mai cer 400 lei. Îi văd că se cam uită urât la mine şi dădeau mărunt din buze. Vasi nu prea entuziasmat
- Am de dat 200 plus 400 şi eu mai cer 25 de lei.
- Următorul plăteşte tot ce s-a cerut şi mai cere şi el 50 lei. Mitru nu mai dă nimica şi iese din joc.
Simt că încăpăţinarea îi cam lasă şi foarte nevinovat le mai cer 500 de lei.
Amândoi au aruncat cărţile pe masă. Iau potul şi îmi achit datoria, scad cei 500 cu care am intrat în joc şi ramasem în câştig cu 3300 lei.
- Aşa proşti ca voi nu am văzut de mult. Zice Mitru.
- Ştiu că nu se cuvine, pentru că nu am plătit, dar Tony te rog arată cărţile. Le întorc, bineînţeles că nu era nimic mai mult de cei doi şeptari ai mei. Hai să vedem şi restul. Vasi avea ful, Nelu brelan, iar Mitru două perechi mici. În loc să cereţi ca mucea ce trage de pot 25 şi 50 lei, trebuia să fi cerut fiecare cel puţin 400 şi atunci să-l fi văzut pe Tony ce mai făcea când trebuia să vă dea sec la amândoi 800. Mai râdea cu Monte Carlo al lui?
- Putea să vă sperie doar daca cerea 1000 şi în situaţia asta, sincer nu îl văd să fi făcut asta.
- Domnia şi prostia se plătesc.
- Dacă vă întreb acum, aţi jura că fiecare a rămas în banii lui şi că nu a pierdut nimeni nici un leu.
………………………………………………………………………………….
- Deci ai văzut cum cu sinceritatea am câştigat un pot uriaş?
- Da iubitule, dar sinceritatea ta a fost ajutată de zâmbet şi de vrăjeala aia ta cu Monte Carlo.

http://www.youtube.com/watch?v=0ZeA7ohgj0E