Condamnaţi la fericire

Eşti unică, nu semeni cu nimenea pe lume,
Ai picioare lungi, fine, şolduri primitoare,
Talie subţie şi braţe chemătoare,
Tu eşti menită să dai iubirii al tău nume.

Parcă cel mai mare sculptor azi te-a dăltuit,
Cu umerii frumoşi rotunzi, pieptul bogat,
Cum nici unde pe pământ nu am aflat
Şi zeii cu drag mie mi te-au dăruit.

Abia atingi pământul cu pasul tău uşor,
Când la mine vi, să-mi dăruieşti iubire
Şi să-mi îmbeţi inima de fericire,
Încât îmi vine să zbor la primul nor.

Şi am să te cuprind cu a braţelor strânsoare,
Pătimaş să te sărut şi să te dezmierd,
Sufletul şi inima la tine să le pierd,
Apoi de mână să plecăm în lumea mare.

Alături să ne trăim viaţa în iubire,
Nefericirile trecute să devină fum,
Iar amândoi de mână să căutăm nou drum,
Şi să fim condamnaţi pe veci la fericire.

http://www.youtube.com/watch?v=bq8jfWAdE94&feature=related