Jocuri de cuvinte, dar nu chiar…

Pentru că de-acuma sunt convins, că te iubesc

Şi pentru noaptea pătimaşă îţi zâmbesc

Şi pentru mângâieri şi pentru şoapte

Şi pentru privirile din zori,

Şi pentru sărutul, când din pat cobori.

Şi pentru dulceaţa buzelor tale

Care mă-nvăluie necontenit

Şi pentru tot ce faci sau tot ce spui,

Acuma îţi zâmbesc şi mulţumesc,

Iar la sfârşit,

Nu vreau prea mult,

Un sărut, sau două… dar pe tine iarăşi negreşit…

Credeam că iubirea înseamnă o condamnare, o condamnare la suferinţa, la nesiguranţă, la

nisipuri mişcătoare.

Dar datorita ţie am descoperit că a te îndrăgosti e la fel ca şi cum te-ai trezi, pentru a trăi din nou.

De când te-am cunoscut pe tine, sunt fericit…

Eram însetat, tu mi-ai dat apa.

Eram înfometat, tu mi-ai dat hrana.

Eram la pământ, tu mi-ai dat aripi.

Tu mi-ai dat şi mi-ai oferit tot ce ai avut mai bun, mai curat, mai pur, iar eu am luat totul, am luat

totul cu lăcomie, am luat totul cu ambele mâini.

Ştiu că la rândul meu îţi voi oferi şi eu la fel la fel de mult, dar îţi voi oferi cu toată iubirea, cu toată

dăruirea mea…