Se afișează postările cu eticheta ganduri. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta ganduri. Afișați toate postările

vineri, 15 iunie 2012

Iubito pentru totdeauna eşti a mea...



Visez să sorb cafeaua în fiecare dimineaţă de pe buzele tale, iar în fiecare seară obosit să adorm în braţele tale.

Dimineaţa să mă desprind greu din braţele tale rotunde, moi, calde, primitoare, simţind cum devenim un singur trup, o singură fiinţă. Să te cuprind în braţe, să te strâng, să te lipesc de mine strivindu-ţi sânii la piept, ca să îţi simt bătăile inimii şi să simt pielea ta moale, caldă, fină, catifelată.

Te doresc nemărginit de mult, abia aştept să îmi revărs toată iubirea asupra ta.

Tu eşti minunea pe care o aştept de o viată, tu eşti fiinţa creată pentru mine , eşti fiinţa atât de aşteptată.

Acum eşti aici şi eşti a mea pe veci.

Nerăbdător te-am aşteptat zi de zi, noapte de noapte, te-am aşteptat să te sărut, să îţi mângâi sânii, să îi sărut să îi adulmec fără încetare.

Am tânjit mereu după gustul şi parfumul lor, gust şi parfum care vor rămâne pentru totdeauna pe buzele mele.

Am tânjit mereu după parfumul tău, după parfumul tău unic, copleşitor şi îmbătător

Iubito vreau să te inund cu iubirea mea, iar tu să fi ţărmul care se lasă cuprins de mine, fiecare unduire a ta e si a mea, fiecare tresărire a ta are ecoul în mine. Sunt tot mai fămând de tine, mai însetat de iubirea ta.

Acum nu mai ştiu când se sfârşeşte ziua şi nici când începe noaptea.

Acum ştiu doar că te iubesc.

Oare ce fel de fiinţă sunt, că nu ştiu decât să iubesc?



joi, 17 mai 2012

Jocuri de cuvinte, dar nu chiar…



Pentru că de-acuma sunt convins, că te iubesc

Şi pentru noaptea pătimaşă îţi zâmbesc

Şi pentru mângâieri şi pentru şoapte

Şi pentru privirile din zori,

Şi pentru sărutul, când din pat cobori.

Şi pentru dulceaţa buzelor tale

Care mă-nvăluie necontenit

Şi pentru tot ce faci sau tot ce spui,

Acuma îţi zâmbesc şi mulţumesc,

Iar la sfârşit,

Nu vreau prea mult,

Un sărut, sau două… dar pe tine iarăşi negreşit…


Credeam că iubirea înseamnă o condamnare, o condamnare la suferinţa, la nesiguranţă, la

nisipuri mişcătoare.

Dar datorita ţie am descoperit că a te îndrăgosti e la fel ca şi cum te-ai trezi, pentru a trăi din nou.

De când te-am cunoscut pe tine, sunt fericit…

Eram însetat, tu mi-ai dat apa.

Eram înfometat, tu mi-ai dat hrana.

Eram la pământ, tu mi-ai dat aripi.

Tu mi-ai dat şi mi-ai oferit tot ce ai avut mai bun, mai curat, mai pur, iar eu am luat totul, am luat

totul cu lăcomie, am luat totul cu ambele mâini.

Ştiu că la rândul meu îţi voi oferi şi eu la fel la fel de mult, dar îţi voi oferi cu toată iubirea, cu toată

dăruirea mea…