Ca marmora de alb e trupul tău,
Dăltuit de mâna unui antic zeu,
Are forţă şi feminitate,
Gingăşie, multă voluptate.
Braţe moi, rotunde-mbietoare,
Sâni-s tari, rotunzi, ca rupţi din soare,
Şoldurile-s largi, îmbătătoare,
Iar coapsele ademenitoare.
Cu inima admir eu al tău trup,
De el privirile cu greu le rup.
Sufletul tău mereu am să-l iubesc,
Iar trupul nopţi şi nopţi am să-l doresc.
Un comentariu:
TRUP DE FEMEIE
de Pablo Neruda(poemul1)
Trup de femeie, coline albe, coapse albe,
eşti asemenea unei lumi, aşternută în supunere.
Trupul meu aspru, agrest, sapă în tine
şi face o sămânţă să răsară în adâncul pământului.
Am fost singur ca un tunel. Păsările au zburat din mine,
şi noaptea m-a doborât cu invazia ei copleşitoare.
Să pot supravieţui, te-am pătruns ca o armă,
ca o săgeată din arcul meu, sau o piatră din aruncătura mea.
Dar vremea răzbunării a apus, şi te iubesc!
Trup din piele, din muşchi, din lapte însetat şi ferm.
Şi cupele sânilor tăi! Şi ochii tăi plini de absenţă!
Şi rozele pubisului tău! Şi vocea ta tristă şi blajină!
Trupul femeii mele, voi continua să dăinui prin el.
Setea mea, eterna-mi năzuinţă, calea mea schimbătoare.
Ape negre se adună acolo unde setea eternă curge,
şi truda alături de ea, şi durerea fără de ţărm.
Trimiteți un comentariu