Doamne de ce mă tot doare iară?
Prăpastia deschisă între noi.
C-aş fugi acum până la gară,
Să iau biletul dus, nu înapoi…
Trenul ce m-aşteaptă azi pe şine
Pe mine singurul lui pasager,
Ce fug de răul vieţii fără tine,
Că vreau să uit, dar tot am să te cer.
Şi în visurile mele toate
Tot ce mai am pe lume ai fost tu.
De ce toate gările-s blocate?
Iar pe trenuri, acuma scrie, nu!
Doamne de ce mă tot doare iară?
În prezent, în trecut şi-n al meu vers.
Cât aş vrea să-mi cumpăr azi o gară,
Cu trenuri numai într-un singur sens…
Dar astăzi gările sunt demolate
Şi drumurile au ajuns poteci,
Iar tu cea din visurile-mi toate,
Nu-mi spune c-ai venit, doar ca să pleci…
3 comentarii:
Frumus, deosebit ....bravo!! Mai astept si alte postari la fel de reusite draga Senor Roza..multumesc!
frumos ! este ceea ce cred ca simtim acum...tacerea...
DA!!!...frumos spus...esti nemaipomenit,Trandafirule!...
"Dar astăzi gările sunt demolate
Şi drumurile au ajuns poteci,
Iar tu cea din visurile-mi toate,
Nu-mi spune c-ai venit, doar ca să pleci…"
Trimiteți un comentariu