Am strâns în ochi multă tristeţeŞi te privesc mereu, să nu mai plâng,
Mai bine te mângâi cu tandreţe,
Decât să simt cum inima, mi-o frâng.
Pe umeri simt greutatea vieţii
Şi nu mai sunt un fluture ce zbor,
Cum am fost în anii tinereţii,
Când nu ştiam, ce e acela dor.
Sufletul mi-e astăzi ca o stâncă,
Scăpată jos într-o vale-adâncă,
Unde nici lumina nu pătrunde.
Inima în piept mi se ascunde,
Să uit că iubirea mai există.
De ce amintirea ei persistă?
Un comentariu:
as da o lume pentru tine...
as da o viata ca sa stiu..
ca ochii nu-ti mai plang,iubite...
si sufletul nu-ti e pustiu.
Si nu uita"Ca iubirea mai exista"
Dar, amintirea nu mai persista,
Se uita...
Cu drag...
Trimiteți un comentariu