marți, 2 decembrie 2008

Dimineaţa la cafea

La lumina lunii în braţe te voi lua,
La ureche îţi voi şopti că te iubesc,
Că numai pentru tine vreau, să mai trăiesc
Şi până dimineaţa te voi săruta.

În braţe te voi strânge, te voi dezbrăca,
Cu mâinile să mă tot plimb pe trupul tău,
Strâns lipită să te ţin de trupul meu
Şi până dimineaţa te voi dezmierda.

În voia dorinţelor noi să ne lăsăm
În aprinsa noastră noapte de iubire,
De tot ce e în jurul nostru să uităm.

Iar dimineaţa împreună la cafea
Noi zilei îi urăm bună venire,
Apoi toată ziua, noaptea o vom aştepta…


2 comentarii:

Anonim spunea...

Printre ganduri imi curgi incet in suflet.....esti aici si nu esti....
Nici nu stiu ce culoare au ochii tai cand ii saruta soarele dimineata...
Stiu doar cum zambesti in versuri si iubesti printre randuri.....si mai stiu... cat sunt minunate versurile tale.

Trandafirul spunea...

"Iar dimineaţa împreună la cafea
Noi zilei îi urăm bună venire,
Apoi toată ziua, noaptea o vom aştepta"

Eu îţi zâmbesc, dar şi tu să îmi zâmbeşi,
Când ma citeşti, cât mă citeşti.

Cu drag Trandairul