
Cu ochii tăi frumoşi de zână,
Ce strălucesc în depărtare,
Umplându-mi viaţa de lumină.
Trupul de antică zeiţă
Pe care în braţe l-am tot strâns,
Purta pe cap o coroniţă,
Când sângele mi l-a aprins.
Eu pătimaş te-am dezbrăcat,
Rupând şi hainele pe tine,
Iar trupul alb l-am sărutat
Şi ţi-am muşcat formele pline.
Ca două mere-ţi erau sânii,
Când tu-ntre coapse m-ai cuprins,
S-a stins şi lumina lunii
Acum, că dorinţa m-a învins.
Iar când dimineaţa a venit,
Ne strângeam cu înfrigurare,
Că ne-am iubit, că ne-am râvnit
Şi ne-a surprins raza de soare.
2 comentarii:
imi place poezia ,versurile dar si melodia! pe mai departe.....
DRAGUL MEU TRANDAFIR.
ITI DORESC SA FII ,
FLEXIBIL CA APA,
BLAND CA ZEFIRUL
RAPID CA LUMINA
SI PUTERNIC CA SPERANTA.
Trimiteți un comentariu