duminică, 29 aprilie 2012

Vechiul nostru vis…



Sub geamul tău îţi cânt în ceas de seară,

Când ochii-ti strălucesc ca mii de stele

Şi buzele-mi trimit mii de bezele,

Iar eu scot note tandre din chitară.


Cântecul meu vreau, să te-nvăluiască

Şi să trezească uitatul tău amor,

Înfierbântând trupul tău fremătător,

Pătimaş acum iar să mă iubească.


Să retrăim, iar dulcele paradis,

În braţe când trupul tău am să-l cuprind

Şi buzele le sărut ademenind.


Cu trupul tău fierbinte, fremătător,

Frenetic şi dornic de aprins amor,

Vei trezi la viaţă vechiul nostru vis…


3 comentarii:

Anonim spunea...

Am pus extraordinar pentru Bobby Solo,un cantaret drag inimii mele.El a fost cel mai sincer...........

Unknown spunea...

In acorduri line de chitara,
Din cosmar eu m-am trezit
La pieptul tau m-am cuibarit,
Asa cum o face-am odinioara.

Cu ochi lacomi ne-am privit,
Cu patima ne-am sarutat
In brate lung,ne-am dezmierdat,
Fericiti ca ne-am regasit.

Pana si luna s-a bucurat,
Toata noaptea ne-a luminat
Stelele jucause pe cer,
Fericite ne-au salutat.

Speranta Subtire spunea...

Deorece nu am talet sa scriu versuri , incerc prin acest sonet sa-mi exprim admiratia pentru tine ca poet si respectul ca om.Felicitari pentru alcatuirea videoclipului, muzica cu multa grija aleasa !

Pablo Neruda – Sonet XVII

Nu te iubesc ca si cum ai fi un trandafir sărat, sau topaz,
sau o sageată de garoafe pe care focul o trimite.
Te iubesc cu certitudinea ca lucrurile intunecate sunt menite
între umbră şi suflet, in secret sa fie iubite.
Te iubesc ca planta care nu înfloreşte niciodată
dar păstrează în ea lumina florilor ascunse.
Mulţumesc iubirii tale, solid şi cert parfum
rasarit din pământ şi trăind în întuneric, în trupul meu.
Te iubesc fără să ştiu cum sau când, sau de unde
Te iubesc în mod direct, fără complexe sau mândrie;
Asa ca te iubesc pentru că nu stiu alta cale
Decat aceasta: unde eu nu exist, nici tu ,
atât de apropiati, încât mâna ta pe pieptul meu este mâna.