î
Mângâie-mă tu în nopţile cu lună
Şi voi simţi cum va-ncerca să zboare,
Trupul tău frumos ca şi o floare
Parfumată, dulce, purtând o cunună.
Albul pielii ţi-l voi adora în noapte
Şi buzele-mi aprinse ţi-l sărută,
Tu arată-mi calea cea mai scurtă,
Ca trupurile noastre să se-nfrupte.
Mâinile prin văi, vor să coboare
Necontenit. Odihnă doar pe şolduri
Când ars de patimi, voi găsi răcoare.
Şi iscodind a tale adăposturii,
Voi reuşi încet să intru în cetate,
Rupând porţile tale ferecate.
5 comentarii:
Frumoase,dar o himera fara nume!!!
Nu are valoare,decat ca o poezie citita cu drag ,atunci cand cunosti autorul!!!
Cine iubeste poezia nu vrea nici un nume, sau pote admiratoarele ,Trandafirului il doresc pe el ca om.....
Tu, tu o doresti pe el ca om, anonimo ...
mereu o doresti..dovada comenturile tale ..normal la tine e normal asa ceva ..
TU iubesti poezia ??? imi vine sa rad ....
vrei deci sa cunosti autorul?
vrei sa-ti fac cunostita cu el ??
anonim 22
Tu, tu o doresti pe el ca om, anonimo ...
mereu o doresti..dovada comenturile tale ..normal la tine e normal asa ceva ..
TU iubesti poezia ??? imi vine sa rad ....
vrei deci sa cunosti autorul?
vrei sa-ti fac cunostita cu el ??
anonim 22
In prima noapte cand ne-am iubit,
A fost o noapte de feerie
Imbratisati priveam la cer,
Rosteam cuvinte de iubire.
Au urmat nopti pline de poezie
De tandrete,de gingasie
Nopti pline de senzualitate,
De pasiuni,sentimente mult visate.
Cu vorbe dulci,mangaieri tandre,
Am reusit ca nimeni altii
Sa ne alungam durerea si tristetea,
Sa ne redam curajul la viata.
Trimiteți un comentariu