Domniţă…

Ia-mă în braţe, ca să mă iubeşti,
Sărută-mă, hai de mă răsfaţă
Noaptea toată până dimineaţă,
Şoptind, că doar pe mine mă doreşti…

Iubeşte-mă şi curge-mi iar prin trup,
Când a mele arzătoare buze
Rătăcesc sub ale tale bluze,
Bluze pe care acum încet le rup.

Sărutarea ta-i fierbinte vânt
Ce muşcă în răcoarea nopţii
Şi dorinţa îmi arată colţii,
Iar inima ţi-o simt în piept bătând.

Frumoaso! Ce noaptea nu-mi dai pace,
Stârnindu-mi gânduri de iubire,
Dar oferindu-mi fericire
Şi-un vis ce sufletul să mi-l împace.

Mereu mi-e foame doar de tine,
În nopţile de triste aşteptări
Cu ochii îndreptaţi spre patru zări
Şi dorinţe arzătoare-n mine

Aşa-i visul, mereu mi-l tot frămânţi
Cu ale tale doruri infinite
Şi curiozităţi nemărginite
Şi-ncet, încet, chiar că mă scoţi din minţi.