Demon şi înger

Mi-e dor de tine, mi-e dor de trupul tău
cu iarba tânără încă neatinsă
de mână bărbătească.
Numai vântul gândului meu
îţi mângâie umerii albi,
dăltuiţi în fildeş
şi-ţi sărută cu lăcomie gâtul,
spatele cu pielea albă, moale
caldă şi catifelată.
Îmi place să îţi strâng talia subţire
în inelul mâinilor mele
şi lăsându-mă vrăjit
de voluptatea şoldurilor
unde colonada coapselor mă cheamă,
să mă simt în faţa porţii unui cetăţi
închise cu o mie de lacăte.
Lacăte pe care dinţii mei ascuţiţi
le vor deschide unul câte unul.
Mă vei ierta oare pentru colţii mei
înfipţi în zăpada sânilor tăi,
unde fraga sfârcurilor mi-a trezit
pofta de sânge neprihănit.
Sânge care se cere ofrandă zeilor pentru victorie.
Doream să-ti simt trupul răzvrătindu-se,
căci ce farmec are o victorie fără luptă?
Cum am putea trăi fără orgoliul victoriei?
Pentru o clipă, ne-am întâlnit demon şi înger
şi recunosc, mă excită gustul dulce şi fierbinte
al iubirii care-mi cade-n picături pe buze…..