Domniţă…

Ia-mă în braţe, ca să mă iubeşti,
Sărută-mă, hai de mă răsfaţă
Noaptea toată până dimineaţă,
Şoptind, că doar pe mine mă doreşti…

Iubeşte-mă şi curge-mi iar prin trup,
Când a mele arzătoare buze
Rătăcesc sub ale tale bluze,
Bluze pe care acum încet le rup.

Sărutarea ta-i fierbinte vânt
Ce muşcă în răcoarea nopţii
Şi dorinţa îmi arată colţii,
Iar inima ţi-o simt în piept bătând.

Frumoaso! Ce noaptea nu-mi dai pace,
Stârnindu-mi gânduri de iubire,
Dar oferindu-mi fericire
Şi-un vis ce sufletul să mi-l împace.

Mereu mi-e foame doar de tine,
În nopţile de triste aşteptări
Cu ochii îndreptaţi spre patru zări
Şi dorinţe arzătoare-n mine

Aşa-i visul, mereu mi-l tot frămânţi
Cu ale tale doruri infinite
Şi curiozităţi nemărginite
Şi-ncet, încet, chiar că mă scoţi din minţi.

Clipa noastră de iubit

În clipa noastră de iubit
Ţi-am aşternut covor de flori,
Când ne iubim la nesfârşit
Printre dorinţe şi fiori…

Din trupuri să ne iasă foc,
Când iubirea ne învinge
Şi vom trăi într-un potop,
Ce voinţa ne-o va frânge.

Îţi voi mângâia sânii fierbinţi
Şi săruta ca scos din minţi
Iar dezmierdarea ta uşoară

E un vânt de primăvară.
Te voi adora, te voi iubi,
Cât mi-a rămas a mai trăi

Frumoaso

Trupul tău e cântecul ce noaptea îl suspin,
Când casa mi-o umpli cu parfumul tău divin,
Eşti harta iubirii, după care eu neobosit căutător
Sap, ca să găsesc al iubirii tale cald izvor.

La fereastra ta luna bate acuma-n noapte,
Ca să asculte şi ea a gurii tale şoapte,
Din căldura ta să fure o scânteie,
Dorindu-se o noapte-n locul tău femeie.

Cu buzele fierbinţi şi faţa-mbujorată
Pe-nserat, te-aştepţi dulce sărutată,
Cu trupul încins de dorinţa ce te arde.

Zâmbeşte luna, când părul peste perne-ţi cade,
Ţi-ar da şi nemurirea ţie pentru-o noapte,

Ca să-i scalzi trupul rece în caldele-ţi păcate…

Prietenie (a 15-a povestire)

Ne-am mai întâlnit odată înaintea plecării tale spre Timişoara, când am venit să te conduc la gară şi să îţi ajut la transportul bagajelor.
Pe drum am vorbit de una, de alta, dar în apropierea gării deodată ai spus.
- Tony zău dacă ştiu ce gândeşti acum despre mine, despre noi, dar spune-mi trecând peste toate, nu vrei sa rămânem, cel puţin deocamdată, prieteni – adevăraţi prieteni?
Cum până la venirea trenului mai era vreo jumătate de oră am intrat să bem o citronadă, într-o cofetărie din apropiere.
- Hai să îţi povestesc o întâmplare, petrecută acum doi sau trei ani in Timişoara. Vrei?
- Da sigur că vreau.
Într-o seară nu prea târziu - să zic că era cam ora opt sau noua - conduceam pe o doamnă înspre casă. Mergeam pe strada Paris dinspre piaţa „Timişoara 700” spre locuinţa ei. Chiar în colţ la IPROTIM vedem un câine Labrador foarte frumos şi solid, când ne-am apropiat a început să latre, şi cu o voce liniştită, calmă îl întreb: Ce vrei cuţule, ce vrei? Nu am nimic de mâncare. Câinele văzând că m-am oprit cu el, m-a prins de mânecă si a început să tragă de mine. - Hai să mergem cu el, să vedem ce vrea, zice doamna pe care o însoţeam.
Câinele m-a condus pe strada Colonel Enescu înspre hotelul Timişoara. Dar in spatele spitalului de ochi, m-a tras înspre stânga, unde era un om întins pe jos. Fiind mai întuneric la prima vedere am crezut că e un vagabond, un boschetar, de care lumea e plină. Câinele mi-a dat drumul si de lângă cel întins mi-a adus în gură un baston alb, ca să văd că e stăpânul lui şi că e orb. După care s-a aşezat la capul celui căzut, învăluindu-i capul cu trupul.
Doamna a dat telefon imediat la salvare şi la poliţie, care au ajuns în câteva minute. Personalul salvării a început să se ocupe de el şi în scurt timp şi-a revenit. Ne-a povestit atunci tuturor că a fost atacat de hoţi, lovit si jefuit. Între timp l-au urcat in maşina salvării, iar câinele s-a aşezat sub targă de unde nu a mai vrut să se mişte. Văzând asta doctorul a hotărât să rămână în maşină. Unul din poliţişti a venit şi s-a adresat celui lovit.
- Spuneţi-mi, dumneavoastră, credeţi că aţi putea cumva să-i identificaţi, să-i recunoaşteţi pe atacatori?
- Da sigur că da, după voce şi mai e câinele, care cu mirosul lui fin nu greşeşte niciodată. Dar vă mai rog ceva, eu locuiesc în Germania şi când mai vin în Timişoara, să îmi împrumutaţi un câine de al dumneavoastră.
- Să ştiţi că da, vă rugăm în viitor să ne daţi un telefon şi vă punem la dispoziţie câinele, împreună cu un lucrător din jandarmerie, care va ştii pe loc cum să acţioneze.
După care maşina salvării a plecat. Am mai rămas şi am relatat poliţiştilor cum am ajuns conduşi de câine acolo, tot ce am găsit şi cum am sunat la telefon să îi chemăm.
- Noi vă mulţumim pentru tot ce aţi făcut, pentru tot ce aţi făcut şi întru-cât avem toate datele, nu vă vom mai deranja pentru vreo ulterioară declaraţie sau mărturie.
- Gata povestirea mea, acum hai fuga în gară că pierzi trenul…

Gânduri…

Lumina ochilor ce s-au închis,
simt că mă urmăreşte
zile şi nopţi de-a rând
aievea şi în vise.
Când sunt trist şi-ngândurat
de sus primesc un zâmbet,
un zâmbet, un dar şi-un gând curat.
Nu mai fi trist, aud atunci
şi gândeşte la viaţa unui fluturaş
care în scurta ei durată
trăieşte tot ce poate fi trăit
si bucurie şi tristeţe şi fericirea
izvorâtă din iubirea lui nemărginită
faţă de fiinţa ce i-a fost destinată.

Ca o cascadă

Ca o cascadă îţi cade părul lung pe umeri
şi îţi mângâie fruntea, ochii şi guriţa…
Hei! Nu e măr, îmi strigi,
când îmi înfig dinţii în umerii tăi,
iar eu râd flămând,
alunecând cu buzele pe gâtul graţios,
iar pe umerii rotunzi cu mângâieri lacome
şi peste plinul sânilor mi-aleargă
respiraţia grăbită cu aburi calzi, care să te gâdile.
Îţi simt pe buzele lacome freamătul pântecului,
iar in podul palmelor îmi cuibăreşte rotundul feselor,
în timp ce ochii mei ca o lacrimă se preling
de-a lungul coapselor tale prelungi.
Nu vrei să fi a mea? Te-ntreb răguşit,
Când, tremurând de plăcere,
strâng în braţe trupul tău de zeiţă,
iar părul tău lung ne ascunde de toată lumea bârfitoare…

În ceas de taină

Azi hai să ne iubim în ceas de taină,
Aşa cum ştiu să te iubesc doar eu,
Pe rând s-mi fi sclavă şi stăpână,
Iar eu sa-ţi fiu rob amant si zeu.

De cum coboară seara, până-n zori
Să-ţi mângâi trupul cu privirea,
Să-mi fi femeie şi să te-nfiori
Iubindu-ne, noi doi vom ştii ce-i fericirea.

Când te mângâi cu mâinile fierbinţi
Patima ce arde-n mine-ţi dăruiesc
Cu buzele flămânde mai puţin cuminţi
Să-ţi ating tot trupul şi să ţi-l iubesc

Şi-ncet să mă strecor acuma-n tine,
Ca să îţi sting nemărginitul dor
Prin mine vei cunoaşte tainele divine
Eliberând a iubirii fierbinte şi uitat izvor.

Iubirea mea toată ţi-o voi dărui,
Suflet, gând, trup, foc ţi le ofer,
Când pasionat, dezlănţuit ne vom iubi
Învăluiţi de patimă, pământ şi cer

Şi mereu rămânem o singură fiinţă
Ce arde ca o torţă strălucitoare
O inimă, un trup şi o dorinţă
Reflectând în ochi dorinţa arzătoare