Gheţarul

Femeie tu eşti anotimpul,
peste care sărutul meu
revarsă iubiri,
pornite de la buze,
umeri, gât şi sâni…
Să urcăm, să coborâm
treptele trupului,
cântând doine şi balade,
dar numărând clipele
orelor fierbinţi,
când ardem pătimaşi,
pătrunşi de focul
iubirilor nestinse.
Să ne privim cu ochi strălucitori,
să ne avem fremătători,
până voi înţelege
că numai tu femeie,
poţi topi
gheţarul din mine…

Hotul de inimi

Stau noaptea târziu la fereastră
Privind lungul străzii pustii
Discret luminată de felinare.
Ce aştept în tăcere?
Cine să-mi bată la poartă?
Un înger, un demon sau amândouă?
Sunt binevenite, pentru că
Hoţul de inimi a fost demult odată
Şi după ce prada şi-a luat-o,
Niciodată la mine nu mai vine…

Dorule...

Nemărginitule dor
azi nu mai eşti puternic ca-n alte nopţi.
Azi te odihneşti pe un ocean de tristeţe,
ocean întins, fără hotar,
fără lună, fără stele
sau nori, care lacrimi să reverse,
amintindu-mi şi mie că sunt muritor,
mereu pentru iubire dator.
Cerule hai dă-mi fulgere, dă-mi o furtună
ca să mă trezească
şi să iubesc din nou…
Să ard dorule ca o flacără
purpurie în vânt
cu inima doar pentru iubirea mea fierbinte, far…

Dor de tine

Nu-ţi spun cât mi-e de dor de tine

Şi cu fiecare zi ce trece,

Te simt mereu mai lângă mine,

Iar dorul asta nu mai trece.

Tu-n inimă mi-aduci surâsul

Şi bucurie multă-n suflet,

Iar părul tău ca abanosul

Parcă-i pictat pe un şevalet.

În lumea asta schimbătoare

Pe tine în zare te zăresc,

Tandră, feminină ca o floare.

Astăzi doar la tine mă gândesc

Şi la bucuria ce va fi,

Când în sfârşit, ne vom întâlni.

Mi-arunc singurătatea

Mi-arunc singurătatea la margine de viaţă,
Ca să trăim năvalnic chemarea cea flămândă,
Să te-ador, cu vina, ca-n fiecare dimineaţă,
Cu privirea să mă arzi şi-n ultima secundă.

Iar nopţile şi zilele ne vom cuprinde-n taină,
Dând foc disperării, cât nu ni-s împreună
Şi arunc plictiseala ca pe cea din urma haină,
Dezbrăcaţi şi dornici ne vom iubi sub lună.

Hai să ne permitem, c-am avea din toate
C-am avea amorul, de strajă între noi,
Voi stinge şi lumina, de-mi spui că nu se poate!
Şi-avem doar iubirea, de veghe între noi…

Mi-arunc singurătatea

Mi-arunc singurătatea la margine de viaţă,
Ca să trăiesc năvalnic chemarea cea flămândă,
Să te-ador, cu vina, ca-n fiecare dimineaţă,
Cu privirea să mă arzi şi-n ultima secundă.

Iar nopţile şi zilele ne vom cuprinde-n taină,
Voi da foc disperării, cât nu ni-s împreună
Şi arunc plictiseala ca pe cea din urma haină,
Dezbrăcaţi şi dornici ne vom iubi sub lună.

Hai să ne permitem, c-avem un pic din toate
C-avem amorul, de strajă între noi.,
Voi stinge şi lumina, de-mi spui că nu se poate!
Şi-avem doar iubire, de veghe amândoi.

Cuibul fericirii noastre

Mai simt pe buze sărutul tău,
ce mi l-ai dăruit, aşa cum numai tu o faci,
ca pe un trandafir ce-mi înflorea pe buze.
Pe tine, cea mai frumoasă-ntre zeiţe
senzuală cu ochii strălucitori,
lacomă, flămândă, însetată de al meu foc
foc veşnic, foc devorator,
am să te sărut întâi pe ochişori,
guriţa o lăsăm să mai aştepte,
ca să-ţi sărut pieptul bogat,
umerii, şoldurile şi tot cea mai rămas
să mă îmbăt de tine azi
şi în potirul tău să fiu turnat încet…
ca apoi să mă bei şi când spun că te iubesc,
va suna aşa de bine, încât tu mă vei opri la tine toată viaţa…
Pentru ca să ne iubim, să mă iubeşti,
iar trupurile noastre să fie cuibul
de unde fericirea nu-şi va mai lua zborul…