Când te sărut, seara, pe pleoape,
Parfumul pielii tale înfloreşte,
Iar trupul tău pe loc întinereşte
Şi ochii-ţi strălucesc in mii de ape.
Chiar de taci şi nu rosteşti o vorbă
Şi trupul tu alene ţi-l dezbraci,
Deşi aseară ţi-am spus, să nu te-mbraci,
Să-ţi mângâi desăvârşita formă.
Mă las în voia în voia valului de-amor,
Vârtejul iubirii să mă-nghită
Atras mereu de tine în ispită,
Iar pentru pasul tău să fiu covor.
Ştiind să trezeşti a iubirii dulci fiori,
Îmi aprinzi dorinţe arzătoare
Cu trupul, cu inima dogoritoare,
Şi-mpreună ardem până-n zori.
4 comentarii:
As dori sa nu uiti ca iti admir poeziile si le citesc cu mare drag...meriti sa fii fericit si iubit!!!
Desi azi m-am intors in tara,
curiozitatea si dorul m-au impins
sa vad noutatile pe blogul tau.
Sensibilitatea si romantismul versurilor tale
m-au incantat din nou.
Esti incredibil Trandafire,felicitari!....
Imi salta inima de bucurie ori de cite ori citesc postarile tale.sunt pline de romantism ...de iubire....si o deosebita tandrete .....Felicitari!sa o ti mereu asa...vesnic tinar si indragostit!.....
Nu simti miros de frunze vestejite,
N-auzi cum suna sub picior?
E frunza ce-ti canta ast-vara
Si-acum iti tine de covor.
Parfum de toamna te-nconjoara
E atata dor in ochii tai!!!
Si soapta clipelor trecute
Iti aminteste de noi doi.
Cand geana noptii te atinge
Tresari zambind din amintiri
Stiind ca-i cea din urma seara
Langa trecutele iubiri.
Anonim
Trimiteți un comentariu